Arhiva pentru octombrie 4th, 2006| Pagina de arhivă zilnică

Muzica = reper

Imi place sa ascult muzica, intotdeauna mi-a placut. Muzica are putere si cred ca o melodie poate fi considerata reper al unei perioade din viata noastra, un anumit curent muzical poate fi considerat reperul unei generatii. Este atat de diversa incat este imposibil sa nu o poti potrivi starii prin care treci, este atat de molipsitoare incat este imposibil sa nu te influenteze..
Ma gandeam ieri ca exista cel putin o melodie pe care o pot asocia cu o traire, genul acela de traire de care iti vei aminti mereu.

De exemplu <Vanilla Ice – Ice Ice Baby> imi aminteste de primul sarut. Aveam vreo 12 – 13 ani si in principiu stiam ce trebuie facut (trasesem un ochi vigilent la serialul Dallas si unde mai pui ca prietenii mei imi facusera teorie, scheme, ca deh… simteam cu totii ca se apropia momentul). Si s-a intamplat. Era toamna spre iarna, batea vantul si se facuse intuneric. Prietenul meu era mult mai experimentat (mai trecuse prin asta), cu 2 ani mai mare si cu vreo 3 centimetri mai scund (ce sa-i faci, dragostea e oarba). Ma condusese pana in apropierea blocului si pentru ca nu mai dorea sa piarda timpul, a trecut direct la treaba. Sarutul a durat vreo 2 minute, numai ca prietenii mei la partea teoretica nu s-au gandit sa mentioneze ca in timpul lui pot respira linistita, la TV nu se vedea ca aia respira in timp ce se pupa, asa ca in loc sa traiesc momentul, ma gandeam cat mai dureaza si cum oare este el atat de… concentrat. La final am luat o gura mare de aer, el si-a dat seama de ceea ce se intamplase (mic dar precoce), si de parca nu era suficienta trauma prin care trecusem din cauza lipsei de aer, seara s-a incheiat intr-un ras unilateral – adica el nu se mai putea opri.

<Sandra – One more night>, <Roxette – Queen of rain> si <Boys II Men – End of the Road> imi amintesc de cea mai frumoasa vara din adolescenta, de prietenul nostru care a venit din Germania pe perioada vacantei si care apoi ne trimitea scrisori fiecaruia in parte si timbre cu trupa favorita (eu eram cu Depeche Mode), iar noi ne adunam toti si ne citeam unul altuia scrisorile pentru ca ne era dor de el, de ceea ce traisem impreuna.

In perioada in care a aparut in Romania <Jessica Jay – Casablanca>, aveam aproape 17 ani si am cunoscut prima iubire. <T-short – Noapte de vis> imi aminteste de transformarea mea in femeie, <BUG Mafia – Nascut si crescut in Pantelimon>, <Dr. Dre – California love> imi amintesc de cele mai tari petreceri la care am fost, impreuna cu gasca lui, care ma adoptase. Lansarea la Festivalul Mamaia a celor de la <Talisman – Atat de singur> a coincis cu despartirea de el… multe lacrimi au curs pe melodia asta. :)

In 1999 ascultam albumele celor de la La Familia si BUG Mafia. Atunci l-am cunoscut pe omul caruia ii datorez mult, omul care m-a ridicat si m-a coborat in acelasi timp, pe “baiatul de cartier” (imi placeau baietii rai) :) cu care am fost 6 ani din viata si datorita caruia – direct sau indirect – sunt ceea ce sunt.

<David Gray – Sail away>, <Dido – I’m no angel> si <Simply Red – You make me feel brand new> sunt printre melodiile pe care le ascult ca sa ma ridic – imi dau speranta, iar hip-hop-ul intotdeauna imi induce cheful de viata.