Toate-s noi…

Pana acum doua luni, am facut parte din echipa HR Romania. Am crezut in proiectul asta si poate ca inca mai cred. Nu vreau sa dispara pentru ca asta ar insemna ca aproape 2 ani din CV-ul meu nu ar mai conta atat de mult pe cat mi-as dori. Nu vreau sa spun cat de minunati am fost noi – fosta echipa, nu vreau sa spun ca nimeni nu va face o treaba mai buna, ci pur si simplu urmaresc evolutia proiectului si implicit a noii echipe.

Luna trecuta am primit un NL – HR-Romania – Continuitate si schimbare, in care trecand peste mult prea multele greseli de ortografie (toti gresim), ne era prezentata noua si minunata echipa si eram incurajati sa ne oferim libertatea de a ne astepta la mai mult de acum inainte. Nice! Se promoveaza oamenii… Si vroiam sa-i cred…

Acum pe site apare un alt articol Responsabilitatea sociala a companiilor – definitie si acceptiuni, semnat de “Redactia HR Romania”.

Draga redactie, daca tot existi poate ar fi cazul sa faci si ceva treaba, adica sa te pui la punct cu regulile elementare de redactare ale unui text (de exemplu: nu se pune spatiu inainte de : , . ! ?), sa recitesti textele inainte de a le pune online, sa verifici sa nu existe aceeasi poza in teaser-ul a doua articole diferite, aflate pe aceeasi pagina ca aici.

Si intre timp draga redactie, poate ar trebui sa vorbesti cu PR-ul NetBridge, ca ar fi cazul sa stabiliti domeniul de activitate al companiei. Dupa cum puteti observa mai jos, in acest moment strategia de comunicare este la deruta.

Later update: Astazi PR-ul NB ne ofera cu o foarte mare generozitate pe blogul personal subiectul zilei – scoaterea de pe piata a revistei Apropo. Se vede clar ca a studiat mai multe surse, initiativa laudabila de altfel.

Ca tot omul, am postat si eu un comentariu, cu o mica aluzie la aruncatul cu ochiul in ograda vecinului, cand in ograda ta e un mare bullshit (pe cuvant ca i-am scris civilizat), insa se pare ca s-a pierdut in drum spre moderare. E blogul lui, decizia lui.

Sunt convinsa ca d-nul de la PR imi va face o vizita acum, poate asa isi va da seama ca ar fi cazul sa isi concentreze toata atentia (inclusiv cea atrofiata) asupra jobului pe care il are, sa aiba grija de imaginea companiei si pentru binele acesteia sa ascunda cat mai repede si eficient faptul ca omul a sfintit locul (daca imi permiteti d-nule PR-ist, in cazul in care nu sunteti constient de asta, plecarea lui O si a echipei a facut ca foooarte multi ochi sa urmareasca evolutia/involutia NB).

Role model

Nu stiu altii cum sunt, dar eu pana la cei 27 de ani ai mei nu mi-am dorit niciodata sa fiu ca cineva, nu mi-am dorit sa urmez un exemplu, sa vorbesc ca cineva sau sa am ceea ce o persoana publica, sau orice altcineva are.

Romania a devenit o tara in care tanara generatie isi doreste cu ardoare putere si bani, in care perspectiva este aproape invizibila, in care presedintele unui club sportiv este luat drept model de succes, in care oamenii simpli casca uimiti gura la circul nocturn de pe OTV in care sunt prezentate cine stie ce cazuri, in care pensionarii stau lunar la cozi interminabile in fata farmaciilor doar pentru a supravietui, in care un procent insemnat din populatie a votat in 2004 cu Vadim Tudor desi acesta si-a expus in nenumarate ocazii planul dictatorial. Aceasta este partea vizibila a Romaniei, partea care ne este scoasa in evidenta pe toate canalele media, partea care ne doare si de care ne lovim zi de zi (probabil pentru ca majoritatea romanilor vad jumatatea goala a paharului).

Ca orice lucru/om pe lumea asta, tara noastra are si o parte de care nu vorbim atat de des cum ar trebui, o parte frumoasa, cu oameni care ajuta oameni, oameni de valoare, oameni pe care ii putem considera model.

O astfel de persoana este din punctul meu de vedere Marie Rose Mociornita – nepoata industriasului Dumitru Mociornita, patron de fabrici in industria de piele si incaltaminte in perioada interbelica, fiica a lui Ion Mociornita, inchis timp de sapte ani de regimul comunist. Familia ei a pierdut tot, dar a avut puterea sa o ia de la capat. Impreuna cu mama ei a parasit tara la varsta de 12 ani, au locuit o luna in Frankfurt si apoi in Montreal. A urmat liceul in limba engleza si apoi Facultatea de Marketing si Comert la Londra (si nu a uitat limba romana). S-a intors in Romania acum 8 ani cu scopul de a recupera bunurile ce au apartinut familiei sale (inca se mai lupta pentru asta) si a ramas sa reconstruiasca valori precum solidaritatea umana, bunatatea si increderea.

Am vazut-o pentru prima data in 2004, era invitata lui Marius Tuca intr-un talk-show. Mi-a atras atentia prin propria prezenta, este o femeie frumoasa, fina, deschisa. Poate ca nu mi-ar fi ramas in minte, ca doar avem podul plin de femei frumoase, insa a spus zambind o chestie foarte desteapta la adresa situatiei din tara – “cel mai bogat om din Ungaria a facut putin peste 10 milioane in ultimul deceniu, iar in Romania se vorbeste despre sute de milioane facute in 14 ani”.

Intr-un interviu pentru revista Viva a declarat ca cel mai mult o ingrijoreaza in Romania “apatia, resemnarea, lipsa reala de directie. Nu poti sa iti faci planuri de viata, oamenii sunt mintiti, stiu ca sunt mintiti si sunt din ce in ce mai obositi sa fie mintiti.”

“Lucrul cel mai important in viata este ca varsta nu conteaza daca esti o femeie interesanta si ai un plan de viata. Al doilea lucru important este sa izbucnesti in ras in loc de plans si al treilea, oricat de grele ar fi circumstantele, sa nu uiti sa iti dai cu o crema hidratanta.”

A intalnit cei mai interesanti barbati “acolo unde a decis destinul… Cred profund in suflete pereche si nu ma multumesc cu mai putin, pentru ca mai devreme sau mai tarziu incep sa se vada lipsurile si eu nu pot sa traiesc cu minciuna in casa.”

“Regula de baza pentru mine este: chiar daca se poarta verdele neon si volanele, daca iti petreci prea mult timp intrebandu-te cum ti-ar sta imbracata asa, inseamna ca nu face parte din personalitatea ta. Pentru mine moda este despre personalitate si nu personalitatea despre moda.”

Da, uite o femeie completa pe care mi-ar placea sa o cunosc pentru ca as avea cu siguranta lucruri de invatat!