Concert Phoenix

Aseara am fost la concertul celor de la Phoenix. Dupa lungi asteptari, caci a inceput mai tarziu decat a fost anuntat (desigur la ora trecuta pe bilet sala era doar pe jumatate plina), spectacolul a fost deschis de niste «prospaturi» – 15 Grade. Nice, doar ca solistul a fost cam emotionat si aveai senzatia ca presteaza doar pentru un singur grup de oameni aflat in fata scenei (probabil prieteni). Lasand detaliile la o parte, din punctul meu de vedere au potential. Good luck guys!

Dupa aproximativ 30 minute au intrat greii. Cam nemultumiti de sonorizare, nu atat de comunicativi cu publicul pe cat ma asteptam (noroc cu Baniciu, care chiar parea fericit ca e acolo).

Avand in vedere ca muzica mea de suflet este hip-hop-ul, recunosc ca ei nu m-au impresionat in mod deosebit, insa cu ocazia asta am descoperit ca stiu mai multe melodii decat credeam.
Ceea ce mi s-a parut super a fost solo-ul lui Tandarica. This is a one man show!
Mi-a placut mult In umbra marelui urs – se si potrivea cu atitudinea pe care o avea Nicu Covaci, un domn cu o prestanta deosebita.

Trecand peste mirosul de votca din primele randuri si fumul de tigara, am constatat cu surprindere ca acei rockeri care merg pe strada cu o atitudine gen fuck the system, fuck the world, traiesc la maxim muzica asta. Erau foarte expresivi, chiar pot spune ca pe fata lor se citeau trairi interioare puternice. Desigur nu stiu cum au mai putut merge drept la final, la cat au dat din cap, dar probabil e o chestiune de antrenament. Am avut norocul ca in fata noastra sa stea un grup de pustani relativ cumintei, de la ei am inteles despre ce este vorba in propozitie. Unul chiar anticipa melodia ce urmeaza. Precizia a fost in jur de 80%… Good for him!

Acum stiu ca pe Fata verde, care imi place enorm, o prefer cantata de K1.

PS: Ii multumesc Andei pentru poza!