Semne…

Vorbeam zilele trecute cu o prietena. Mi-a spus ca atunci cand te aflii la o rascruce, tot ce trebuie sa faci este sa urmaresti semnele.

Am trecut printr-o perioda in care le-am tot asteptat, insa tind sa cred ca au fost suficient de subtile incat sa nu le recunosc. Evident ca m-am plictisit (rabdarea nu este punctul meu forte) si am luat o decizie. Am aranjat lucrurile in asa fel incat sa nu am prea multe regrete si mi-am zis ca fie ce-o fi, merg mai departe. Nu e ca si cand marea dragoste, eventual si la prima vedere, ma va izbi puternic. Sunt prea “batrana” pentru asta.

Am dat un telefon si am spus ok, sa incercam. Era ora 18.00. Deja nu mai simt, ci doar gandesc. Numai ca lucrurile, de cele mai multe ori, nu ies asa cum le planuim.

In telefonul meu exista un numar. L-am sters, era prea mult si prea tentant pentru mine sa il vad mereu acolo. Mi-am luat ramas bun in gand. Era ora 19.00.

Vorbeam la telefon cu prietena cu semnele. Dupa 1 ora (doar suntem femei si nu ne dezicem), ma intorc la PC cu gandul sa imi termin proiectul pe care il am de predat luni. Am 3 apeluri ratate. Era numarul meu sters, a aparut dupa o luna si jumatate dintr-o delegatie. Imi spune ca e cel mai prost din lume. Il cred.

Cat de plina de surprize este viata si cat de tare isi bate joc de deciziile noastre!?!?