Munca nu a omorat pe nimeni…

…pana acum.

Am vazut stirile, am citit ziarele, am urmarit comentariile de pe forumuri. Imi pare extrem de rau, am un gol in stomac gandindu-ma cat de groaznica poate fi singuratatea si credinta ca un ritm de munca infernal iti poate umple viata, dar totusi ma gandesc ca vina este in cea mai mare masura a ei. Atunci cand nu mai poti, cand nu mai faci fata, vorbeste, iar daca nu esti ascultat poti spune oricand stop. Exista legi, exista si alte companii.

Nu as vrea sa fiu inteleasa gresit, sunt total impotriva unui asemenea ritm de lucru, dar in momentul in care intrii in E&Y clar stii in ce te bagi, iar daca nu stii, cu siguranta afli in prima luna. Este complet eronat sa ii atribui departamentului de HR intreaga vina deoarece este cunoscut faptul ca, din pacate, nu intotdeauna acesta are libertatea de a face ceva pentru angajati. Este complet eronat sa ii atribui managerului superior intreaga vina, in conditiile in care nu esti in stare sa spui nu, nu mai pot, nu mai fac fata.

Ceea ce ma socheaza este faptul ca desi in aceste zile au scris pe forumuri destul de multi angajati sau fosti angajati ai acestei companii, nimeni nu a facut nimic. Daca au fost maltratati/obligati/exploatati, de ce nu au facut nimic? Este usor sa povestesti lucruri din spatele unui monitor, este usor sa dai vina pe sistem/conducere si este foarte greu sa constientizezi faptul ca pana la urma alegerea este doar a ta. Cu siguranta ca daca s-ar fi luat atitudine, daca angajatii din pozitii cheie ar fi refuzat sa se supuna politicii organizatiei, daca fluctuatia de personal ar fi atins cote alarmante, in piata s-ar fi aflat si poate nu imediat, dar pana la urma lucrurile s-ar fi schimbat pentru ca oamenii chiar pot face diferenta.