Customer Care… by MADONETTE – partea a doua

Robotul care iti raspunde atunci cand suni la ANPC iti zice ca poti depune reclamatia la sediul lor sau o poti trimite prin fax, insa dupa cum va spuneam in post-ul trecut, eu am ales sa ma duc la sediu cu papucii in sacosa.

Acolo am intalnit un domn foarte amabil care mi-a spus ca am dreptate si ca ar trebui sa-mi primesc banii inapoi, dar ca am venit cam degeaba pentru ca ei nu au spatiu de depozitare, insa pentru ca sunt o inteligenta si am facut poze perechii cu pricina imi sugereaza sa formulez reclamatia si sa o trimit prin e-mail impreuna cu pozele. Zis si facut. Ca sa fiu sigura ca se citeste am trimis mesajul cu request read receipt. Era 06.06.2007 si pentru ca pana in 14.06.2007 nu mi-a venit nici un e-mail, mi-a trecut prin cap ca poate nu au calculatoare sau net si deci am decis ca trebuie sa o trimit si prin fax (fara poze ca sa nu le consum hartia).

Si uite asa a trecut timpul… Luni – 02.07.2007 am sunat la ei. Dupa doua sugestii de a suna la alte doua numare, a treia incercare a fost cu noroc (ca sa nu va creasca nivelul de adrenalina o sa fiu mai clara: chiar am vorbit cu cineva care avea in fata reclamatia mea). I-am povestit in doua propozitii etapele pe care le-am parcurs si mi-a spus ca despre e-mail nu imi poate spune nimic, pentru ca nu le gestioneaza el, dar faxul s-a primit. Am rasuflat usurata si l-am intrebat care sunt urmatorii pasi. Indignat omul mi-a spus ca o sa ma contacteze cineva in termen de maxim o luna de la data primirii reclamatiei prin fax si ca job-ul lui este sa inregistreze faxuri nu sa informeze publicul. Totusi intr-un moment de maxima generozitate, de frica “sa nu mi se faca rau din cauza agitatiei la gradele de afara”, mi-a dat un alt numar la care sa sun intre 8.30 si 16.30 pentru a afla in ce stadiu este reclamatia.

Am sunat ieri. Desigur ca nu acela era numarul si a fost nevoie de alte telefoane ca sa ajung tot de unde plecasem, adica la acelasi numar de telefon la care imi raspunsese domnul generos dar macar am fost norocoasa – se schimbase tura. Mi s-a spus ca sunt extrem de aglomerati si ca in termenul legal de 30 de zile de la primirea reclamatiei prin fax voi primi un raspuns care poate fi o amanare cu 15 zile a raspunsului pentru ca nu mai fac fata. L-am rugat sa imi explice care sunt pasii ce vor fi parcursi. S-a enervat. Mi-a povestit ca inspectorul se poate duce la agentul economic sa controleze produsul respectiv, ca ii testeaza rezistenta culorii in conditii de umiditate… etc. L-am ascultat 2 minute si l-am intrebat daca nu e mai simplu, tocmai pentru ca nu au timp, sa mearga inspectorul cu mine alaturi si cu dovezile in brate la agentul economic si sa cerceteze “cazul” si apoi daca considera ca am dreptate sa testeze intreg lotul, in loc sa mearga sa testeze in diferite conditii un lot care poate nu mai este la vanzare (adica bate drumul degeaba) sau care poate nu mai este acelasi, ca doar de duce dupa mai mult de o luna de la achizitionare. A tipat la mine sa astept raspunsul lor si mi-a zis buna ziua.

Ma scuzati d-nule inspector pe segmentul non-food care protejati consumatorul ca ma incapatanez sa vreau inapoi cei 229 RON platiti.

In naivitatea mea mi se pare incredibil ca traim intr-o tara europeana in care daca un comerciant isi bate joc de tine, tu nu poti nici macar sa il determini sa-ti returneze suma platita pe serviciul/produsul de rahat pe care ti l-a vandut.
Acum nu-mi ramane decat sa astept raspunsul lor, iar apoi raspunsul de dupa amanare. Dar tot nu ma las…