Customer Care… by MADONETTE – partea a doua

Robotul care iti raspunde atunci cand suni la ANPC iti zice ca poti depune reclamatia la sediul lor sau o poti trimite prin fax, insa dupa cum va spuneam in post-ul trecut, eu am ales sa ma duc la sediu cu papucii in sacosa.

Acolo am intalnit un domn foarte amabil care mi-a spus ca am dreptate si ca ar trebui sa-mi primesc banii inapoi, dar ca am venit cam degeaba pentru ca ei nu au spatiu de depozitare, insa pentru ca sunt o inteligenta si am facut poze perechii cu pricina imi sugereaza sa formulez reclamatia si sa o trimit prin e-mail impreuna cu pozele. Zis si facut. Ca sa fiu sigura ca se citeste am trimis mesajul cu request read receipt. Era 06.06.2007 si pentru ca pana in 14.06.2007 nu mi-a venit nici un e-mail, mi-a trecut prin cap ca poate nu au calculatoare sau net si deci am decis ca trebuie sa o trimit si prin fax (fara poze ca sa nu le consum hartia).

Si uite asa a trecut timpul… Luni – 02.07.2007 am sunat la ei. Dupa doua sugestii de a suna la alte doua numare, a treia incercare a fost cu noroc (ca sa nu va creasca nivelul de adrenalina o sa fiu mai clara: chiar am vorbit cu cineva care avea in fata reclamatia mea). I-am povestit in doua propozitii etapele pe care le-am parcurs si mi-a spus ca despre e-mail nu imi poate spune nimic, pentru ca nu le gestioneaza el, dar faxul s-a primit. Am rasuflat usurata si l-am intrebat care sunt urmatorii pasi. Indignat omul mi-a spus ca o sa ma contacteze cineva in termen de maxim o luna de la data primirii reclamatiei prin fax si ca job-ul lui este sa inregistreze faxuri nu sa informeze publicul. Totusi intr-un moment de maxima generozitate, de frica “sa nu mi se faca rau din cauza agitatiei la gradele de afara”, mi-a dat un alt numar la care sa sun intre 8.30 si 16.30 pentru a afla in ce stadiu este reclamatia.

Am sunat ieri. Desigur ca nu acela era numarul si a fost nevoie de alte telefoane ca sa ajung tot de unde plecasem, adica la acelasi numar de telefon la care imi raspunsese domnul generos dar macar am fost norocoasa – se schimbase tura. Mi s-a spus ca sunt extrem de aglomerati si ca in termenul legal de 30 de zile de la primirea reclamatiei prin fax voi primi un raspuns care poate fi o amanare cu 15 zile a raspunsului pentru ca nu mai fac fata. L-am rugat sa imi explice care sunt pasii ce vor fi parcursi. S-a enervat. Mi-a povestit ca inspectorul se poate duce la agentul economic sa controleze produsul respectiv, ca ii testeaza rezistenta culorii in conditii de umiditate… etc. L-am ascultat 2 minute si l-am intrebat daca nu e mai simplu, tocmai pentru ca nu au timp, sa mearga inspectorul cu mine alaturi si cu dovezile in brate la agentul economic si sa cerceteze “cazul” si apoi daca considera ca am dreptate sa testeze intreg lotul, in loc sa mearga sa testeze in diferite conditii un lot care poate nu mai este la vanzare (adica bate drumul degeaba) sau care poate nu mai este acelasi, ca doar de duce dupa mai mult de o luna de la achizitionare. A tipat la mine sa astept raspunsul lor si mi-a zis buna ziua.

Ma scuzati d-nule inspector pe segmentul non-food care protejati consumatorul ca ma incapatanez sa vreau inapoi cei 229 RON platiti.

In naivitatea mea mi se pare incredibil ca traim intr-o tara europeana in care daca un comerciant isi bate joc de tine, tu nu poti nici macar sa il determini sa-ti returneze suma platita pe serviciul/produsul de rahat pe care ti l-a vandut.
Acum nu-mi ramane decat sa astept raspunsul lor, iar apoi raspunsul de dupa amanare. Dar tot nu ma las…

Customer Care… by MADONETTE

Saptamana trecuta, dupa doua zile exasperante de cautari, mi-am gasit in Mall Vitan, la Madonette, o pereche de papuci cat de cat pe gustul meu. 2 barete, 2 talpi, negri, piele interior, exterior si talpa, 229 RON, made in Italy.

I-am purtat fix 2 zile (miercuri si joi). La sfarsitul primei zile, am costatat ca si-au lasat putina coloare pe talpa mea, insa mi-am zis ca o fi o chestiune trecatoare (v-am mai zis ca sunt naiva). A doua zi insa, in drum spre casa, m-a prins ploaia. Desi nu a fost torentiala, m-am udat putin la picioare. Acasa am constatat ca talpile mele erau negre si ca papucii aveau un aspect antic. Curatandu-i, cu gandul ca a doua zi sa ma intorc cu ei la Madonete, am constatat ca talpile exterioare suferisera atacuri grave si repetate. Iata despre ce vorbesc:

In dimineata zilei de 1.06.2007 (vineri) m-am prezentat la magazin. I-am explicat si aratat vanzatoarei, care mi-a spus ca ea nu are vina ca mie imi transpira picioarele si ca talpa e din piele si e normal sa se cojeasca. Stupefiata, i-am spus ca eu am cumparat papuci cu talpa neagra si ca nici macar daca as calca din balta in balta nu s-ar justifica decolorarea. Cu o “amabilitate excesiva”, mi-a spus ca ii trimite la depozit sa ii vada sefu’ si sa ia o decizie. Mi-a dat un biletel stampilat, cu un numar de telefon si mi-a sugerat sa sun in ziua urmatoare.

Sambata: nu ii luase nimeni sa ii duca la depozit. Mi s-a spus sa revin luni.

Luni: ma intreaba daca e vorba de perechea bej, ii spun ca eu am lasat o pereche neagra. Se intereseaza si revine – nu ii vazuse inca seful, ma roaga sa sun marti seara.

Marti seara: mi se spune ca seful a zis ca nu ii schimba pentru ca nu au nimic si sa vin sa ii iau inapoi. A tinut sa specifice ca eu sunt de vina pentru ca imi transpira picioarele. Ma abtin de la ceea ce vroiam sa-i raspund si ii spun ca vreau sa vorbesc cu managerul superior. Imi zice ca il suna cand ajung acolo.

Am ajuns. Ii cer perechea si ii amintesc ca vreau sa vorbesc cu persoana care poate lua decizii. Se duce in spate si il suna. Imi intinde mobilul. Spun buna seara. Imi raspunde si insista ca papucii nu au nimic. I-am spus ca eu am cumparat incaltaminte de culoare neagra si ca desi mi s-a comunicat ca nu mai e neagra pentru ca imi transpira picioarele, eu ma incapatanez si o vreau in continuare neagra. L-am intrebat daca s-a gandit ca uneori in Bucuresti poate ploua, sau ca din cauza ca suntem capitala europeana, poti oricand calca in oarece pe strada si in consecinta esti nevoit sa speli talpa. Deci si in aceste cazuri, nu numai prin transpiratie, incaltamintea se uda… Apoi i-am spus ca de obicei te incalti pentru a merge la propriu pe strada si ca nu e normal ca talpa exterioara, fie ea din piele sau nu, sa fie de unica folosinta. Mi-a raspuns ca nu are ce face si imi sugereaza sa ma duc la ANPC. Ii multumesc pentru sugestie si ii spun ca oricum faceam asta.

Spun buna seara si ii dau telefonul vanzatoarei. Ea imi cere bonul ca sa imi returneze incaltamintea. Zambesc si ii spun ca ii arat bonul ca sa imi dea incaltamintea. Ea insista ca pana nu ii dau bonul, nu mi-o da. Am zambit si i-am spus sa se mai uite o data la mine. Pana la urma mi-a returnat incaltarile. Fara punga brand-uita…

Azi ma duc la ANPC. Va tin la curent.

Munca nu a omorat pe nimeni…

…pana acum.

Am vazut stirile, am citit ziarele, am urmarit comentariile de pe forumuri. Imi pare extrem de rau, am un gol in stomac gandindu-ma cat de groaznica poate fi singuratatea si credinta ca un ritm de munca infernal iti poate umple viata, dar totusi ma gandesc ca vina este in cea mai mare masura a ei. Atunci cand nu mai poti, cand nu mai faci fata, vorbeste, iar daca nu esti ascultat poti spune oricand stop. Exista legi, exista si alte companii.

Nu as vrea sa fiu inteleasa gresit, sunt total impotriva unui asemenea ritm de lucru, dar in momentul in care intrii in E&Y clar stii in ce te bagi, iar daca nu stii, cu siguranta afli in prima luna. Este complet eronat sa ii atribui departamentului de HR intreaga vina deoarece este cunoscut faptul ca, din pacate, nu intotdeauna acesta are libertatea de a face ceva pentru angajati. Este complet eronat sa ii atribui managerului superior intreaga vina, in conditiile in care nu esti in stare sa spui nu, nu mai pot, nu mai fac fata.

Ceea ce ma socheaza este faptul ca desi in aceste zile au scris pe forumuri destul de multi angajati sau fosti angajati ai acestei companii, nimeni nu a facut nimic. Daca au fost maltratati/obligati/exploatati, de ce nu au facut nimic? Este usor sa povestesti lucruri din spatele unui monitor, este usor sa dai vina pe sistem/conducere si este foarte greu sa constientizezi faptul ca pana la urma alegerea este doar a ta. Cu siguranta ca daca s-ar fi luat atitudine, daca angajatii din pozitii cheie ar fi refuzat sa se supuna politicii organizatiei, daca fluctuatia de personal ar fi atins cote alarmante, in piata s-ar fi aflat si poate nu imediat, dar pana la urma lucrurile s-ar fi schimbat pentru ca oamenii chiar pot face diferenta.

Pozitia mea…

 

Nu stiu cat de semnificativa poate fi considerata contributia mea la proiectele NetBridge, dar am crezut si cred in ele. Nu spun ca ceea ce am facut noi a fost perfect, ca doar din greseli invatam, nu spun nici macar ca ceea ce face noua echipa este gresit, pentru ca nu mi-am facut un scop din a critica constant munca unor oameni care au luat-o de la zero si care pana la urma nu au nici o vina.

Sunt curioasa cati dintre mana de oameni ramasa in NB recunosc ca sperau sa vina cu noi… Ei nu sunt azi aici, nu pentru ca nu sunt valorosi. Oricum discutia este tardiva, probabil ca lucrurile au intrat pe un fagas normal in NB, s-a construit o alta echipa, sunt uniti. Viata merge inainte.

Ma deranjeaza insa persoanele care vorbesc din auzite, care habar nu au despre ceea ce a fost acolo. Am plecat din NB nu “dintr-o prea mioritica pornire” ci pentru ca, o data cu plecarea lui Orlando, pur si simplu nu mai credeam in viitor. Nu am crezut niciodata in omul care ne “veghea” de deasupra (si am motivele mele pentru asta). Noi am plecat in transe. Pentru ca nu am vrut sa luam o decizie in situatie de criza, echipa din care faceam parte a demisionat la o luna dupa plecarea lui O, luna in care plecasera deja jumatate din colegii nostri, luna in care nimeni nu ne-a bagat in seama pe cei ramasi. A existat o singura tentativa, in care eram incurajati sa credem in viitor, in care eram asigurati ca se va investi in internet si in care Orlando era prezentat ca un hot (indirect ce-i drept). Cum poti totusi sa ramai intr-o companie in care esti pus sa desenezi arbori si in care ti se testeaza IQ-ul la 2 ani de la angajare (in cazul meu)?

Chiar daca nu as fi primit oferta de la O, oricum in cel mai scurt timp posibil m-as fi reorientat. A fost o chestiune de convingere, nu am parasit compania ci am parasit management-ul.

La plecare am lasat toate datele de contact, eu si colegii mei am oferit tot suportul celor care urmau sa ne inlocuiasca… si totusi nimeni nu ne-a intrebat nimic. Poate ca au inteles din prima…

Numai succese!

 

Nuca in perete…

Ca un potential specialist in resurse umane ce ma aflu, am intrat pe forumul site-ului www.myjob.ro (scap cam greu de vechile obiceiuri si imi asum chestia asta).

Mare mi-a fost mirarea in momentul in care am descoperit un topic deschis de catre moderator cu un mesaj in care suntem indemnati sa le impartasim bucuriile. Na, ca ma facura curioasa… Citind imi dau seama ca este cu dedicatie – pentru Otilia care este parte din echipa NB. Multe ganduri, numai de bine desigur. O domnisoara care se declara nepriceputa la urari, posteaza o chestie dupa un (re)search pe google. Draguta initiativa, daca am fi pe un site cu si despre prieteni.

Poate le reaminteste cineva celor de la myjob ca sunt un site de JOBURI si ca pe angajatori nu ii intereseaza ca Otilia ar trebui sa invete sa fie mai selectiva… Parerea mea!

Migrants’ AIDS epidemic threat

 

BRITAIN is facing an Aids epidemic after the revelation that TWO THIRDS of all new cases are in immigrants.

Almost none of these foreigners seeks treatment and could be infecting the rest of the population, medics warned last night.

The problem is set to hit crisis point when Romania and Bulgaria — nations with some of Europe’s highest Aids rates — join the EU next year.

Workers from these countries are expected to flood into Britain.

Almost 59,000 Brits have an HIV infection that leads to Aids. There were almost 8,000 new cases last year — and 70 per cent were in immigrants, mostly from Africa and Eastern Europe, the Health Protection Agency revealed.

Sir Andrew Green of MigrationWatch said last night: “It is ironic that the Government are encouraging people to take precautions to stop the spread of sexually transmitted diseases when a lot of the new cases are coming from overseas.”

The findings emerged from an HPA report compiled after health chiefs realised immigration had doubled from 300,000 in 1995 to 600,000 in 2004. Many fail to get help even TWO YEARS after entering the UK — despite showing symptoms of illness — creating the danger of an explosion in cases.

Immigrants are also responsible for 70 per cent of TB and malaria incidences, the report said. The HPA gathered infectious disease statistics from GPs and hospitals between 2004 and 2006.

And it warned TB was still a major issue, revealing that rates in UK-born citizens are four per 100,000, compared to 103 per 100,000 in immigrants.

Dr Jane Jones, who helped compile the report, said: “In 2004, 70 per cent of TB cases and HIV cases reported in England, Wales and Northern Ireland and 70 per cent of malaria cases were in patients born outside the UK.

“Non-UK born HIV cases increased from 62 per cent in 2000 to 70 per cent in 2004 and the majority of new heterosexual cases were born abroad.

“More than 25 per cent of TB cases in non UK-born people are present more than two years after they arrive.

“We need to be aware of the disease not just when people arrive in the country but also as an ongoing measure that the risk to the non UK- born does not stop once they arrive.”

Articolul a aparut astazi in The Sun, aceast Atac al UK-ului.

Nu pot decat sa le dau urmatoarea sugestie celor ingrijorati ca romanii si bulgarii vor contribui semnificativ la virusarea tarii lor: DON’T FUCK WITH ROMANIA!

Traim vremuri de restriste…

Zilele trecute am aflat ca se deschide hypermarket-ul Auchan. Avand in vedere ca este situat la 2 minute de casa mea, ma gandeam ce viata usoara voi avea, asta pana cand am primit prin e-mail o poza ce imi aminteste de vremea cand baga oua la alimentara de la Alba, de ma alerga mama pe strazi si ma tinea cu ea cateva ore la coada. Cand ajungeam in fata ii spunea vanzatoarei “ea e cu mine” si ca prin minune ratia de oua se marea. Veridicitatea acestei poze mi-a fost confirmata de un coleg, care a fost acolo aseara.

“Buna” strategie de marketing pentru o deschidere! Mie sa nu-mi multumiti, pentru ca nu inteleg!

Later update: vineri seara am fost acolo. In locul acestei scriituri aparuse alta in care ni se explica faptul ca cei de la Auchan negociaza pentru noi, stimatii clienti, preturi cat mai bune si ca ne dau voie sa luam doar 4 bucati/persoana (noaptea e un sfetnic bun, au devenit mai darnici) tocmai pentru a descuraja revanzarea. E mai ok acum, dar tot nu mi-a placut la ei.

Traim in Romania…

Pentru astazi mi-am propus sa rezolv doua chestii personale importante.

Am fost pana la facultate pentru ca am nevoie de o adeverinta care sa spuna ca sunt studenta la masteratul lu’ peste. Programul cu studentii este intre 12 – 14. Eu am ajuns la 12.30. Desigur ca nu era nimeni acolo.

Am asteptat cumintica in fata usii aprox. 20 minute. In sfarsit apare secretara. Eram atat de aproape de obiectivul propus, sau cel putin asa credeam in naivitatea mea. Intru. Cer avederinta. Mi se spune ca nu mi se poate elibera pentru ca nu am platit.

Concluzia 1: Daca esti student la SNSPA, pentru eliberarea unei adeverinte trebuie sa platesti o taxa de 5 RON. Si sa nu iti imaginezi ca o poti face la casieria facultatii, pentru ca te inseli amarnic, trebuie sa te duci la CEC sau la sucursala Citibank pentru aceasta, in conditiile in care ai mai platit si o taxa de inmatriculare + taxa anuala.

Destul de iritata ma indrept spre al doilea obiectiv propus – service-ul autorizat Orange. Telefonul pe care mi l-am luat in iunie, de doua saptamani se inchide cand mi-e lumea mai draga. Tipul de la Orange Shop m-a sfatuit aseara sa il duc personal la service, ca sa dureze mai putin.

Pe strada cu pricina, la numarul respectiv, nici urma de service. Sun la Serviciul Clienti in speranta ca voi obtine macar un numar de telefon. No way! Nu au. Mai mult decat atat, d-ra de la Orange ma sfatuieste prieteneste sa ma intorc la Orange Shop. I-am zis ca nu ma pot plimba o zi pentru asta, pentru ca din greseala am un job, si am sfatuit-o prieteneste sa se intereseze, pentru ca sunt convinsa ca vor mai exista astfel de solicitari.
M-am descurcat singura!

Concluzia 2: Ce daca au service autorizat, o data ce ai facut contract cu ei, nu ii mai intereseaza daca serviciul/produsul pe care ti l-au vandut te multumeste. Cand ai iesit din magazin esti pe cont propriu.

Pana la urma asta e normalitatea, doar ca sunt eu pretentioasa…

Lasa-ne, lasa-ne!!!!!

Astazi dimineata in metrou. Aglomeratie maxima, dar asta nu conteaza atunci cand iti doresti cu adevarat sa te culturalizezi. Imi trec pe sub nas o multime de ziare, pe care oamenii se incapataneaza sa le tina deschise, chiar daca abia ai loc sa stai intr-un picior.

Observ, desi nu tineam neaparat, titlul de pe prima pagina in Libertatea: “M-a dat afara in furou”. Protagonisti (desi sunt convinsa ca ati ghicit): Adriana Bahmuteanu si Silviu Prigoana… si asta la o zi dupa ce mama a ascultat-o pe mahalagioaica de Zavoranu pana la 2 noaptea pe OTV (nu ca as fi ascultat, dar am pus parchet si nu mi se inchide usa de la camera ( ). Simteam ca ma mananca pielea capului de nervi. Cati cretini si cate distruse pe lumea asta… Stau si ma gandesc daca nu cumva ar fi bine ca subiectele sa aiba termen de expirare…

Of, of Bahmu chiar nu poti sa arati si tu ca ai o tara de mandrie? Lasa-l, te rugam pentru binele si sanatatea noastra psihica, lasa-l si mergi mai departe. Musai consulta si un psihoterapeut ceva, uite ma ofer chiar sa te vizitez in spital, numai lasa-l! Ca in timp o sa il uiti, plus ca nu e ca si cand ar fi mare bunaciune si te mai si cafteste cu pliciul de muste si te lasa sa racesti la ovare pe strazile capitalei. Naravul din fire nu are lecuire!!! Poti macar sa te gandesti la asta?

Sunt convinsa ca voi afla mai multe diseara, prin amabilitatea d-nului Dan Diaconescu. Asta daca nu am ceva mai bun de facut (cum ar fi sa stau la taclale cu aurolacii din canal)….

“Puternicii discreti ai Romaniei”

 

Articol din Cotidianul. Prietenii stiu de ce!

…”Investitiile lui Siminel Andrei

Desi inca tinar, Andrei Siminel este directorul general al NCH Advisors, administratorul fondului de investitii Broadhurst. Aceasta pozitie il face practic unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata de capital din Romania, fondul pe care il conduce investind, inca din 1997, circa 300 de milioane de dolari. NCH are participatii la New Century Holdings prin fondul Broadhurst, cel mai mare detinator de spatii comerciale din Romania. De asemenea, Fondul detine printre altele, companiile Romarta, Winmarkt, Winmarkt Beta sau Valmetex si este minoritar la magazinele Unirea Shopping Center si Cocor din Bucuresti. Nu in ultimul rind, are participatii la Vel Pitar, Electroaparataj, Electrotehnoca, Otelinox, Asirom, UMED sau Imsat. Aceasta il face pe Andrei Siminel omul-cheie care poate influenta viata unui numar important de salariati, dar si actiunile companiilor de pe multe piete. Acum, investitorul se uita si la piata imobiliara, planificind construirea unui mall si a unor blocuri de apartamente. Au fost anuntate investitii in valoare de 300 de milioane de euro.

De altfel, inca din 2002, Andrei a fost “creierul” primelor strategii de dezvoltare ale pietei de capital din tara, fiind factorul determinant in eliminarea rivalitatii dintre Rasdaq si Bursa de Valori Bucuresti.”

Desi celei care semneaza articolul nu i s-a parut important, as vrea sa adaug ca si NetBridge face parte din grupul NCH Advisors. M-am rezumat la a evidentia partea cea mai amuzanta pentru mine si ma opresc aici. Cei care au fost implicati vor intelege.